Mulțămnim
de urătură, / Scrisăʼn cer și spusăʼn gură, / Și cu drag noi te poftim, / Să
vii lʼon pocal de vin, / Săʼnchinăm păntru frăție, / Pă întreaga Românie! /
Doamne ajutăʼne, Părinte, / Și mai dăʼneʼon mnez de minte, / Că ne clopotesc
din cer, / Moșii noștriʼn Leruʼi Ler!
===
Doamne,-Ți
mulțumim, de astă urare! / Și poftiți cu noi într-asta adunare, / Cum îi
obiceiul din strămoși lăsat, / Ce-l păstrăm cu grijă pe la noi pîn sat, /
Oaspeți de-omenie noi să-i ospătăm, / De urarea sfîntă să ne bucurăm,/ Cine ce
dorește cu noi să servească, / Pronia cerească să blagoslovească!
,,Să fie
de bine la mic și la mare| La toți ce se afla într-asta adunare|Poftesc sănătate
la toți todeauna |Dragoste întreagă și inimă bună|Cine ce dorește ca să-i împlinească|Fără
întârziere pronia cerească!|Vivat să trăiască toți câți sunt în casă!|Și să ospățească
la această masă!"
Până în
anul 1691, Anul Nou la noi, se ținea pe data de 1 Martie, odată cu venirea
primăverii. Anul era împărțit în două anotimpuri, iarna și vara, alb și roșu,
înfășurate în șnurul tradiționalelor mărțișoare. În ziua aceasta razele calde
ale Soarelui primăvăratec, simbolizate prin purpura focului, învingea răceala
și amorțeala pământului, simbolizat prin albul inocent al neprihanei
ghioceilor. Alb și roșu se regăsesc în majoritatea motivelor cusăturilor iilor
tradiționale românești.
Țăranul
român era puternic ancorat în Natură, în țarina străbună, respectând cu
sfințenie mersul vremii. Plugul cu aratul gliei, plugușorul cu uratul unui an
rodnic și mănos, erau legături sacre cu o înțelepciune numai de ei știută, o
legătură dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. Dacă prin corindele de
Crăciun se mulțumea divinității pentru anul care a trecut, prin grija
păstorilor și păcurarilor cu turmele lor, cu plugușorul de anul nou se ura
pentru anul care vine. Păstorii și plugarii erau oamenii primordialității
acestor locuri.
Pe-un
picior de plai, pe-o gură de rai, ne strigă iar plugul căci îl doare jugul ...
În
Năpradea, urarea de Anul Nou:
ʺAzi e
Anul Nou,
Iar
mâine-i Anul Nou,
Veniţi
cu toţi-n cor,
Fericite
sărbători,
Să vă
urăm de Anul Nou!
Anul
care vine,
Să
v-aducă bine,
Fericite
vremuri
Din
Slăvite Ceruri!
Iar la
primăvară,
Să
v-aducă iară,
Ţarina
rodească,
Casa
să-nflorească …
Mulţi
ani să trăiască!!ʺ ... probabil vine din vremea când Anul Nou era acuma seara,
iar ziua de Anul Nou pe data de 1 Martie, odată cu revenirea la viață într-un
nou ciclu, o nouă renaștere.
Învierea
Naturii însemna și revenirea la principiul feminin, cel al iubirii, al
candorii, al primenirii și curățirii de cele lumești, cu focul dragostei ce
arde în noi.
Fie ca
această primăvară să aducă în suflete iubirea și liniștea divină, înțelepciunea
strămoșilor noștri, acea fericire și împăcare cu noi inșine, în drumul spre
mântuire, în drumul spre .. nemurire.
