Anul Nou

Mulțămnim de urătură, / Scrisăʼn cer și spusăʼn gură, / Și cu drag noi te poftim, / Să vii lʼon pocal de vin, / Săʼnchinăm păntru frăție, / Pă întreaga Românie! / Doamne ajutăʼne, Părinte, / Și mai dăʼneʼon mnez de minte, / Că ne clopotesc din cer, / Moșii noștriʼn Leruʼi Ler!

===

Doamne,-Ți mulțumim, de astă urare! / Și poftiți cu noi într-asta adunare, / Cum îi obiceiul din strămoși lăsat, / Ce-l păstrăm cu grijă pe la noi pîn sat, / Oaspeți de-omenie noi să-i ospătăm, / De urarea sfîntă să ne bucurăm,/ Cine ce dorește cu noi să servească, / Pronia cerească să blagoslovească! 

,,Să fie de bine la mic și la mare| La toți ce se afla într-asta adunare|Poftesc sănătate la toți todeauna |Dragoste întreagă și inimă bună|Cine ce dorește ca să-i împlinească|Fără întârziere pronia cerească!|Vivat să trăiască toți câți sunt în casă!|Și să ospățească la această masă!"

Până în anul 1691, Anul Nou la noi, se ținea pe data de 1 Martie, odată cu venirea primăverii. Anul era împărțit în două anotimpuri, iarna și vara, alb și roșu, înfășurate în șnurul tradiționalelor mărțișoare. În ziua aceasta razele calde ale Soarelui primăvăratec, simbolizate prin purpura focului, învingea răceala și amorțeala pământului, simbolizat prin albul inocent al neprihanei ghioceilor. Alb și roșu se regăsesc în majoritatea motivelor cusăturilor iilor tradiționale românești.

Țăranul român era puternic ancorat în Natură, în țarina străbună, respectând cu sfințenie mersul vremii. Plugul cu aratul gliei, plugușorul cu uratul unui an rodnic și mănos, erau legături sacre cu o înțelepciune numai de ei știută, o legătură dincolo de capacitatea noastră de înțelegere. Dacă prin corindele de Crăciun se mulțumea divinității pentru anul care a trecut, prin grija păstorilor și păcurarilor cu turmele lor, cu plugușorul de anul nou se ura pentru anul care vine. Păstorii și plugarii erau oamenii primordialității acestor locuri.

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, ne strigă iar plugul căci îl doare jugul ...

În Năpradea, urarea de Anul Nou:

ʺAzi e Anul Nou,

Iar mâine-i Anul Nou,

Veniţi cu toţi-n cor,

Fericite sărbători,

Să vă urăm de Anul Nou!

Anul care vine,

Să v-aducă bine,

Fericite vremuri

Din Slăvite Ceruri!

Iar la primăvară,

Să v-aducă iară,

Ţarina rodească,

Casa să-nflorească …

Mulţi ani să trăiască!!ʺ ... probabil vine din vremea când Anul Nou era acuma seara, iar ziua de Anul Nou pe data de 1 Martie, odată cu revenirea la viață într-un nou ciclu, o nouă renaștere.

Învierea Naturii însemna și revenirea la principiul feminin, cel al iubirii, al candorii, al primenirii și curățirii de cele lumești, cu focul dragostei ce arde în noi.

Fie ca această primăvară să aducă în suflete iubirea și liniștea divină, înțelepciunea strămoșilor noștri, acea fericire și împăcare cu noi inșine, în drumul spre mântuire, în drumul spre .. nemurire.