luni, 22 decembrie 2014

Măru' lu' Dalion

La poartă la căpătîiu
Măru' lu' Dalion 
Răsărit-un măr gutîiu
Măru' lu' Dalion 
Gazda ce s-o sămălitu
Măru' lu' Dalion 
Ca să taie gutîiu
Măru' lu' Dalion 
Să-nvălească altaru
Măru' lu' Dalion 
Da-n altaru cine șede
Măru' lu' Dalion 
Șede, șede măicuța
Măru' lu' Dalion 
C-un pruncuț micuț în brață
Măru' lu' Dalion 
Fiului plânge, stare n-are
Măru' lu' Dalion 
Taci fiule nu mai plânge
Măru' lu' Dalion 
Mama țîie ce ț-a da
Măru' lu' Dalion 
Iconița Precistii
Măru' lu' Dalion 
Din strana bisericii.


De când Domnu’ S-a născutu

De când Domnu’ S-a născutu 
De când Domnu’ S-a născut ...
Şi pământu’ l-a făcutu
Şi ceru’ l-a ridicatu
Patru stâlpi l-a răzimatu
În patru stâlpi de-argintu’
Şi frumos l-a împodobitu
Tot cu stele mărunţele
Cu luceferi printre ele
Şi cu luna, cu lumina
Soarele cu razele
Dar soarele unde rază
Raze Doamne unde rază
Raze-n vârful munţilor
La fântâna sfinţilor
La doi brazi-mbinuraţi
Şi-n tulpini întulpinaţi
La tulpină depărtaţi
La vârfuri amestecaţi
Dar în ramurile lor
Este-un leagăn de mătasă
Dar în leagăn cine-midoarme
Doarme, doarme om bun
Vine-un cârd de rândunele
Cu glasuri de păsărele
Şi-mi cântară, îmi colindară
Pe cest om bun mi-l sculară
Vine-un cârd de porumbei
Cu glaasuri de feciorei
Şi-mi cântară, îmi colindară
Pe cest om bun mi-l sculară
Scoală om bun de vezi tu
Pruncul Sfânt cum se născu
Mititel, înfăşeţel
Curge mirul după El
Cârpele-s de flori de măr
Faşa dalbă de mătasă.



https://www.youtube.com/watch?v=aRywPHZyJ_Y 

Sfânta Maica lui Iisus

Sfânta Maica lui Iisus, 
Rătăcește-n jos și-n sus, 
Ca pe loc să se-odihnescă
Și pe Fiul Său să-l nască,

La un plop cu frunza deasă
Jos pe pajiște se lasă,
Plopul frunza-și tremura
Maica stare nu avea,

Ea de-acolo se pornește
La un grajd de cai sosește
Caii rău fac tropot mare
Maica stare nu mai are,

Fire-ar cailor să fiți
Și de mine afurisiți,
Și de Domnul și de mine
Și de fiul care vine,

Voi întruna să mâncați
Și să nu vă săturați
Numa-n ziua de Ispas
Și-atuncea numai un ceas,

Ea de-acolo se pornește
La un grajd de boi sosește,
Boii blând privesc la ea
Și suflând o încălzea,

Bourenilor iubiți,
Binecuvântați să fiți
Și de Domnul și de mine,
Și de Fiul care vine,

Voi un ceas ca să mâncați
Și unul să rumegați,
Mărsul să vă fie lin
La mâncare stați deplin,

S-a născut cu fân pe jos,
S-a născut Iisus Cristos,
S-a născut pe fân curat,
S-a născut cu-adevărat.



D’auzi gazda ori n’auzi

D’auzi gazda ori n’auzi 
d’auzi gazda ori n’auzi 
toaca-n cer si slujba-n rai

Toaca-n cer cum o batea
toaca-ncer cum o batea
slujba-n rai cum o facea

Dumnezeu cum cuvanta
Dumnezeu cum cuvanta
Maica sfanta se ruga

Si sa stai sa tot privesti
si sa stai sa tot privesti
cum facea slujbe ceresti

Ingerii tiind stalpari
ingerii tiind stalpari
cantau sfintele cantari

Pentru-n Fiu ce S-a nascut
pentru-n Fiu ce S-a nascut
Domnul nost’ fara-nceput

Ca S-a nascut pe pamant
ca S-a nascut pe
pamant Fiul Tata lui Cel Sfant.



În cetatea-mpărătească

În cetatea-mpărătească
Florile sunt dalbe
Prins-au rugii să-nflorească
Însă nu e rug în floare
Că-i Preasfântă Născătoare

Lângă Maica-n legănel
Doarme pruncul mititel,
Iar în jurul pruncului
Creşte floarea drumului

Printre rugii înfloriţi
Pare şi spini ascuţiţi (/ Cresc şi spinii ascuţiţi)
Pruncu-n somn se mişcă lin,
I-o ajuns mânuţa-n spini.

Din mânuţă-i pică sânge,
Pruncuşoru-ncepe-a plânge.
Taci cu mama fiul meu,
Că-ti va fi pruncuţ mai greu

Ucenicul cânt te-a vinde
Şi pe cruce te-or întinde
Atunci naşterea de-acum
Îţi va face aspru drum.



Toată legea creştinească

Toată legea creştinească
Astăzi să se veselească
Că stea mare s-a ivit
Sus la sfântul răsărit
Şi străluce cu tărie
Vestind mare bucurie,
Că veşnicul Dumnezeu
A trimis pe fiul său
Să se nască-n Viflaem
Precum prorociri avem
Şi să facă o mântuire
De la veşnica perire
Lui Adam celui căzut
Cu tot neamul de demult
Şi cu celălalţi cu toţii,
Următori ai lumii, nepoţii
Legea sfânt-a Domnului,
Mântuirea omului.
La apus şi miazănoapte
Era întuneric foarte
Şi-n părţile luminate
Precum şi la miazănoapte
Că s-a născut pe pământ
Astăzi Mesia cel sfânt.
Ei au alergat să vadă
De ce e atâta rază
Şi l-au aflat înfăşat
Pruncul în iesle culcat,
Iar Fecioara lăudată
Lângă el sta suparată
Căci în Viflaem oraş
Nu şi-o căpătat sălaş.
Şi-a născut pe fiul sfânt
În iesle, jos pe pământ.
Irod, marele-mpărat
Auzind s-a supărat,
Din vorba celor trei crai
S-a făcut un mare vai
El toţi pruncii i-a tăiat
Câţi imprejur au aflat.
Găndită cu tiranie
Fiind mare la mânie
Gândită fară folos
Să taie şi pe Hristos.
Pe Hristos nu l-a tăiat,
Tatăl sfânt l-a apărat
Căci un înger i-a trimis
De-a spus lui Iosif in vis
De-a lui Irod cuget rău
Spre fiul lui Dumnezeu
Si-a zis către Maria
De s-a dus în Iudeia.
Până la Egipt s-aud dus
Cu dulcele prunc Isus.
Şi-a scăpat de moarte grea
Pe care Irod făcea.
Noi dorim ca să vă fie
La mulţi ani cu bucurie
La mulţi ani s-aveţi noroc
De naşterea lui Hristos.



Colinde, colinde

Colinde, colinde,
În suflete-aprinde,
Văpaia divină,
Lumini din Lumină

Colindă în tindă,
Cu lerul la grindă,
Se bucură bunul
Căci vine Crăciunul,

Se bucură mama,
Se bucură tata,
Căci vine băiatul,
Băiatul și fata,

Le intră în casă
S-așază la masă,
Iubirea cea sfântă
Ce îngeri-o cântă,

Colindă străbună
Din lacrimi de mumă,
Ne-aduci fericirea
Și-n sat .. nemurirea.
Bordan

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler

Vin colindatorii, cum veneau odata, lerui ler
Sa colinde-n seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi, lerui ler,

Gazdelor crestine sa- i primiti in casa lerui ler
Si cum se cuvine sa-i poftiti la masa lerui ler
Nii trimite sfantul sa ne-'ncerce mila lerui ler,
Domnii mari de astazi sa-si deschida vila lerui ler,

Sovaielnic pasu, mainile plapande lerui ler,
Tremurat lii glasu ,nu stiu sa colinde lerui ler,
Daca stau la poarta si nu zic nimica lerui ler
Domnilor de astazi sa va apuce frica lerui ler,

Muta-i intrebarea ce rasuna afara lerui ler,
Am murit degeaba, ce-ati facut din tara lerui ler
Tot in frig si-n foame, tot cu maini intinse lerui ler
Pe la porti straine, ce ne stau inchise lerui ler,

Vin colindatorii cum veneau odata lerui ler
Sa colinde in seara asta minunata lerui ler
Dar lii gura-i arsa si lis ochii-n lacrimi lerui ler
Prea degeaba sange, prea degeaba patimi lerui ler.



Cerurile s-o grăit

Cerurile s-o grăit
Din apus la răsărit,
Un prunc mic o izvodit
Şi pă pământ o zânit,

Din urât făcut frumos
Şi curat din păcătos,
Coborât-a cerul jos
Într-un cuvânt luminos

Şi pe noi ne-o rădicat
De-a dreapta ne-o aşăzat
Înc-o dată lăudat
Fie binecuvântat ..

O stea s-a ivit

Veseli-ti gazdă!

ʺO stea s-a ivit
De la răsărit
Și-aduncea trei crai
Veneau de la rai,
Veneau tot cîntînd
Și tot corindînd,
Pruncii se tăiau
Maicile plîngeau,
Maicilor nu plîngeți
Pruncii n-or muri
Că s-or preamări
În cer cu îngerii
Și-a lor suflețele
Se vor face stele
Și-or luci frumos
Calea lui Cristos.ʺ

ʺJupîneasă bdirăiță
Scolă-te di pă vătriță
Și-aprinde lumina-n casă
Și ne plăti corinda noastră
C-on colac mîndru, frumos,
Di pă masa lui Cristos
C-o uăiagă de horincă
Nici mai mare, nici mai mică,
Numa cum să ne-mbătăm
Că mai bine corindăm.ʺ

Copile cu ochi senini

Copile cu ochi senini,
Tu iarăsi vii printre străini,
În peşteră de paie reci
Tu capul iarăsi ţi-l apleci.

Copilule cu ochi senini,
Tu iarăşi vii prinre străini,
Copilule cu suflet blând
Tu vii şi azi ca orişicând

De mii de ori, copil sărman
Tu vii în lume an de an
Dar totuşi tu copile blând
Tu vii şi azi ca orişicând

Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor
În ieslea rece te-ai culcat
Şi nimeni nu te-a legănat

Şi neştiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor.
La mii de uşi ai aşteptat

Dar nimeni nu s-a îndurat
Copil cu lacrimi pe obraz,
Cu bine răul să-l plăteşti
Să rabzi, să ierţi şi să iubeşti.

Să te jertfeşti de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor
Copilule, sărman copil,
Curat ca roua din april.

De câtă vreme tu petreci
La uşa inimilor reci,
Dar câţi ţi-or mai descuia azi
Copil cu lacrimi pe obraji.



Colinda celor trei flori sfinte

Pe-un picior de plaiu
Pe-o gura de raiu
R: Corindam, corinda
Stau trei flori sfinte (bis) R
Stau si se parascu
Si se-adeverescu R
Care sunt mai mari
Care sunt mai tari R:
Floarea vinuluiu (bis) R
Ca fara de mine
Nu inchina nime R:
Floarea grauluiu (bis) R
Ca fara de mine
Nu mananca nime R
Floarea miruluiu (bis) R
Ca fara de mine
Nu crestina nime R
Zice Domnu' Sfantu' (bis) R
Nu va mai paratiu
Si v-adeveritiu R
Ca voi toate trele
Sunteti ale Mele R.



Din cer senin, un cor divin

Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând.
Păstori cu har, pe culmi apar,
Albi miei în dar ducând.

O stea din zări, veghind cărări,
Spre depărtări arzând.
Conduce magi, cu daruri dragi,
În albi desagi ducând.

Si-un prunc plăpând, cu chipul blând,
Stă surâzând, tăcând.
Iar Maica Sa Îl legăna
Și toți se bucura.

Și cerul sfânt și-acest pământ
S-a luminat prin Prunc.
Și s-au sfințit și s-au slăvit
Acei ce L-au primit.

Iar noi văzând ne închinăm
Și chipu-I sărutăm.
Cu dor voim de-ai Lui să fim
Și-n veci să Îl slăvim.

Din cer senin, un cor divin
Se-aude lin cântând ...



In varful la noua meri

In varful la noua meri,
Da-i Domnului Doamne 
Arde noua lumanari,
Da-i Domnului Doamne

Pica noua picaturi
Da-i Domnului Doamne
Trei de vin si trei de mir,
Da-i Domnului Doamne

Trei de apa limpejoara
Da-i Domnului Doamne
Sa-i faca de-o baisoara.
Da-i Domnului Doamne

Dar in ea cine se scalda,
Da-i Domnului Doamne
Scalda bunul Dumnezeu
Da-i Domnului Doamne

Se scalda de Iordaneste
Da-i Domnului Doamne
Cu apa se limpezeste
Da-i Domnului Doamne

Cu sfant mir se miruieste
Da-i Domnului Doamne
Cu vinul se-mpartaseste.
Da-i Domnului Doamne.



Ce-aţi văzut păstori

Ce-aţi văzut păstori,
Sculaţi până-n zori?
Am văzut pe nou născut
Prunc Isus din cer venitul
Fiu Dumnezăiesc

Ce palat avea
Unde Domnul sta?
Peşteră săracă rece
Peşteră de dobitoace
Palatul era

Ce avea de-aşternut
Micul nou născut?
Ieslea îi era culcuşul
Fân şi paie aşternutul
Micului Isus

Cine sta cu el,
Domnul mititel?
Sta Maria maica sfânta,
Sta Iosif cu faţa blândă
Sta şi se-nchina

Cine îi cânta,
Cine-l preamărea?
Îngerii din cer veniră
Vesele cântări doiniră
Micului stăpân.



O, ce veste minunata

O, ce veste minunata
Langa Viflaim s-arata
Astazi s-a nascut, cel far’ de-nceput
Cum au spus prorocii,

Ca la Viflaim, Maria
Savarsind calatoria,
Intr-un mic salas lang-acel oras
S-a nascut Mesia,

Pe Fiul in al Sau nume
Tatal l-a trimis in lume
Sa se nasca si sa creasca
Sa ne mantuiasca,

Pastorii cum auzira
Spre locasul sfant pornira
Unde au aflat, pruncul minunat
Si al preamarira,

E Isus, Pastorul mare
Turma ca El nimeni n-are
Noi Îl laudam si ne închinam
Cu credinta tare.



Doamne a Tale cuvinte

Doamne a Tale cuvinte 
Care le-ai zis mai-nainte
S-a-mplinit precum le scrie 
Moise în cartea întâie:
O minune !

Dinspre răsărit , răsare,
O stea cu lumina mare
Razele îşi răspândeşte
Pe trei magi călăuzeşte:
Ce minune !

Steaua magilor vesteşte
Viflaemul îi primeşte
Şi din prorocie rară
Pe Mesia îl aflară
O minune !

Steaua semnului Hristos
Străluceşte prea frumos
De la stea s-a cunoscut
Ca Mesia s-a născut:
Ce minune !

Bucurie-întru-nălţime
Pace sus acolo fie
Pe pământ împăciuire
La oameni bună vestire:
Bună vestire !



Aseară pe-nserate

Aseară pe-nserate
Fecioara Maria
În Viflaim cetate
Călătorind sosea. 

Și fiind obosită
Sălaș își căuta,
Și-n Viflaimul mare
Nimenea n-o primea.

Atunci Sfânta Fecioara
Din Viflaim ieșea,
Și-n câmp într-o poiată,
Acolo s-așeza.

Și între dobitoace
Pe fânul cel uscat
Născut-a Preacurata
Un mare Împărat.

Fiul începe-a plânge
Maria-l mângâia
O, nu plâge Iisuse
Că tu cunoști lumea

Că lumea asta mare
Prin tine s-a zidit
Prin tine și prin Tatăl
Și Dumnezeu cel Sfânt.

S-aude glas spre seară,
Al clopotelor cânt,
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.

El vine-n haina alba
De îngerași purtat
Să spele lumea-ntreagă
De rău și de păcat.

De-atunci în orice casă
S-aud colindatori,
Colinda lor duioasă }
Răsună până-n zori }bis



Colo-n sus pe vremea ceea

Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea lăcaşul;
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga.

Când de-odată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.

Îngerul Gavriil intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Şi din zboru-i se opri
«Bucură-te», îi grăi.

Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naşte pe Mesia
Fiul al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi

Care cu puterea sa
Va împărăţi lumea
Care cu a sa putere
Ne va mântui de rele.



De trii luni die cand zînim

De trii luni die cand zînim
N-auzîm cocoşi cîntînd
Numa pămîntu sunînd
Şi jidovii julişînd
Julișîndu-l pă Iisus
C-o ieșit la munte sus
El de-acolo-o coborît
Pîntre holde de grîu sfînt
Cu jidovii s-o-ntîlnit
Şi din gură le-o grăit
Bună sara și-a mnei fraț
Voi pă cinie căutaţ
Noi căutăm pă Iisus
Ce-o ieșit la munte sus
Io sînt acela Iisus
Ce-am ieșit la munte sus
La moarte l-au judecat
Cu suliţa-n tept i-au dat
Sînjele sfînt i-au vărsat
Lumea s-a răscumpărat.



Scoală gazdă din pătuţ

Scoală gazdă din pătuţ 
Florile dalbe, 
Şi ne dă un colăcuţ 
Florile, florile dalbe 

Că mămuca n-o făcut 
Florile dalbe
Sită deasa n-o avut
Florile, florile dalbe

Pe când sită-o căpătat
Florile dalbe
Covata i s-o crăpat
Florile, florile dalbe

L-o sfădit mama pe tata
Florile dalbe
De ce s-o crăpat covata
Florile, florile dalbe

Când covata o liptit
Florile dalbe
Cuptorul i s-o hurnit
Florile, florile dalbe

Când cuptorul o tocmit
Florile dalbe
Anul Nou o şi zânit
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe.



Colindul cerbului

Mândru-şi cântă-un cerb în codru
Haida ler, leru-i ler
Mândru-şi cântă de nu-i modru

Vânătoru s-o sculatu’
Haida ler, leru-i ler
Puşca-n mână şi-o luatu’

După cerb o alergatu’
Haida ler, leru-i ler
Sus în munte l-o aflatu’

Stai, fârtat, nu mă-mpuşca
Haida ler, leru-i ler
Lasă-mi mie viaţa

Că nu-s fiara fiarelor
Haida ler, leru-i ler
Ci-s vătafu’ oilor

Oilor, cornutelor
Haida ler, leru-i ler
Din vârfuţu’ munţâlor

Munţâlor, cărunţâlor
Haida ler, leru-i ler
Munţâlor, cărunţâlor.



Cântă cucu bată-l vina

Cântă cucu bată-l vina
De răsună Bucovina,
Cântă cucu-ntr-un brăduț
De răsună-n Cernăuți,

Bucovina, plai cu flori
Unde-ți sunt ai tăi feciori?
Au fost duși în altă țară
Dar se-ntorc la primăvară,
Înapoi când or veni
Tot pe tine te-or iubi,

Bucovină plai cu soare
Te-o călcat ruși-n picioare,
De la Herța-n Cernăți
Tu ești una ruși-s mulți,

Munților cu creastă rară
Nu lasăți straja să piară,
Dacă piere straja voastră
A pierit și țara noastră.



Sus în Raiul sfinților

Sus în Raiul sfinților
Oi linu-i lin și rujmalin
Pe cununa munților,

Este-o dalbă mănăstire
Oi linu-i lin și rujmalin
Cu scaun de odihnire,

Da acolo cine șede
Oi linu-i lin și rujmalin
Da acolo cine șede,

Șede șede Maica Sfântă
Oi linu-i lin și rujmalin
Nici nu râde nici nu cântă,

Cu-n pahar sfințit în mână
Oi linu-i lin și rujmalin
Tot închină și suspină,

Vine Fiul și o-ntreabă
Oi linu-i lin și rujmalin
Ce suspini măicuță dragă?

Da eu cum n-oi suspina
Oi linu-i lin și rujmalin
Când văd cât de rea-i lumea,

Și văd puntea Raiului
Oi linu-i lin și rujmalin
Ca firuțu părului,

Și-acela-i crăpat în patru
Oi linu-i lin și rujmalin
Cele patru-n alte patru,

Cele opt în alte opt
Oi linu-i lin și rujmalin
Cele opt în alte opt,

Nime-n lume n-o pot trece
Oi linu-i lin și rujmalin
Nime-n lume n-o pot trece,

Numai trei fete fecioare
Oi linu-i lin și rujmalin
Ele-or trece în picioare,

Că le-o fo credința mare
Oi linu-i lin și rujmalin
Că le-o fo credința mare.



- Norule cu stele’n gaică

- Norule cu stele’n gaică
n’ai văzut pe Sfânta Maică ?
De-atâta hălăduire,
de drumeagul ei n’ai ştire?
Norule cu frunza rară
n’ai văzut Sfânta Fecioară?
- … ba şi eu m’am legănat
tot a freamăt luminat,
tot mereu hălăduind
când a cer, când a colind
şi-am văzut-o, măre, sus,
se ruga pentru Iisus.
Timp puţin mai e’n căuş,
Pruncul n’are legănuş,
n’are faşă, scutece…
Bradul zice: “Uite ce,
Maică Sfântă, Preacurată,
trupul meu i-L fac covată,
vântul bate, tragănă,
şi Pruncul ţi-L leagănă,
steaua’n şovăire ninge
glas nespus, dar nu-L atinge.
Prin dumbrăvile de fagi
vor veni trei regi şi magi
şi păstorii cu un miel
slăvind pe Emanuel.
Sterge-ţi ochii de şiroaie,
iată-mi inima – copaie -
ca să doarmă’n cald şi’n lin…
Lerui Doamne, ler… Amin.

Colo-n sus pe vremea ceea

Colo-n sus pe vremea ceea,
În frumoasa Galileia,
O Fecioară vieţuia
Ce Maria se numea.

Nazaret era oraşul
Unde ea-şi avea lăcaşul;
Într-o zi Maria sta
Singură şi se ruga.

Când de-odată ce văzuse?
Casa toată se umpluse,
De-o lumină lucitoare
Ca lumina de la soare.

Îngerul Gavriil intrase
La Sfânta Fecioară-n casă,
Şi din zboru-i se opri «Bucură-te», îi grăi.

Nu te-nspăimânta Maria
Că vei naşte pe Mesia
Fiul al Domnului va fi
Şi Iisus se va numi

Care cu puterea sa
Va împărăţi lumea
Care cu a sa putere
Ne va mântui de rele.



Sus cer negru jos ninsori

Sus cer negru jos ninsori 
Clopote in sarbatori 
Sta Maria cu Iisus 
Nu e pat si multe nu-s

R: Domnului, Doamne

Intr-un grajd, nu in palat
Pruncul S-a nascut sarac
Si e frig si e flamand
Inca-i noapte pe pamant.

R: Domnului, Doamne

Iata insa ca din cer
Prin ninsoare si prin ger
Lin coboara la feresti
Albe cete ingeresti.

R: Domnului, Doamne

Si-ntr-un glas cantand ne spun
Asta-i seara de Craciun
Sus cer negru jos ninsori
Clopote in sarbatori.