Florile de măr uscate - Tudor Gheorghe

Florile de măr uscate le-am uitat în cărți, presate,
De când vântul iernii geme florile se fac poeme
Și poemele mă cheamă sî le trec fără de vamă,
Din cerneluri și hârtie în plâns greu de ciocârlie,

Când colindele răsună împrejurul meu s-adună
Roi de flori de măr uscate si poeme necântate
Și mă-nvârt și mă ridică pân' se face lumea mică
Și mă leagănă-n descântec până mă prefac în cântec,

Apoi mă strecor în casă unde-i mai săracă masa
Mă fac lacrima pe ochii reci ca moartea babii dochii
Apoi mă strecor la grinda rugăciune și colindă
Floare grea de măr presată la casa necolindată,

Sau m-arunc peste tăciunii care-n foaie ca păunii
Cozi de flăcări jucăușe peste lemne și cenușe
Florile de măr uscate le-am uitat în cărți presate
De când vântul iernii geme florile se fac poeme
Și poemele mă cheamă să le trec fără de vamă
Din cerneruri și hârtie în plâns greu de ciocârlie.

Foto: Tamas Vali

https://www.youtube.com/watch?v=_j6zzAoepLY